duminică, 27 noiembrie 2011

"Viata la tara"

     In una din zilele trecute, impreuna cu Neamtzu', am primit o notificare din partea celui cunoscut ca fiind "a lu' Fratila copil", potrivit careia exista o puternica probabilitate de a fi convocati la o intensa activitate "sportiv-recreativa" (spart de lemne - pentru voi necunoscatorii), activitate care urma sa aiba loc sambata 26.11.2011 intre orele 08:00 - 18:00, pe taramul de bastina a celui mai sus mentionat. Din experienta noi stim ca asa ceva nu se refuza (motivele sunt variate, dar cel mai important este ca de obicei ne prapadim de ras cand ne adunam toti trei sa facem ceva constructiv), asa ca raspundem pozitiv convocarii...
     Sambata, orele 08:00 - fara ceva, in timp ce ma spalam pe dinti plin de inflacarare, suna telefonul... raspund cu intarzierea aferenta si mi se comunica faptul ca sunt asteptat sa cobor in vederea "imbarcarii" in "cursa privata" Timisoara - Jamu Mare. Oprim in benzinarie ca "sa dam nutret calutzului" si sa beau eu o cafea, prilej cu care reusesc sa il mint pe Neamtz ca in benzinaria respectiva numai paharele sunt de la automat in timp cve cafeaua vine din alta parte (obicei vechi al meu asta cu convinsul Neamtzului - vom dezvolta in episoadele urmatoare).
     Trebuie mentionat ca in masina cu noi se afla sin nustiu ce fel de orhidee care trebuia sa ajunga in conditii bune la destinatie si numai cu deosebite eforture de concentrare din partea noastra a ajuns asa (cu toate ca am reust pe rand as-i "dam cate-o bucata").
     Fara sa lungim prea mult povestea, ajungem la Jam, intram pentru ceva de mancare si o cafea si... desigur... pentru un pahar de tzuica (sa mearga treaba). Mancam bine si ne hotaram sa ne apucam de lucru. Fratzy pleaca putin in vizita la vecinul sau de vis-a-vis pentru a imprumuta roaba si inca un topor dar se intoarce cu mana goala pentru ca in curte se gasaea una bucata caine, intra si povesteste "stapanei casei" teribila sa experienta. Cu ocaziia asta aflam ca pe caine il cheama Tambur (bine ca nu vibrochen sau planetara) si ca nu musca. Acum, daca e sa fim sinceti, nu cred ca in Jam exista cani cu nume normal din vreme ce cainele gzdei se numeste Moaca...
     "Fratzy se intoarce si din cornu-i suna / roaba si topor din vecini aduna",  moment in care Neamtzu', se hotaraste sa imortalizeze activitatea pentru posteritate. Acestea fiind spuse ii dam cu spor... Neamtzu' cara... eu si Fratzy la topor. In tot acest rastimp eu si Fratzy ne aveam unul pe altul pentru conversatie insa Neamtzu', exilat fiind mare parte din timp in magazie, se gasea insotit doar de Moaca. Neavand astfel partener de conversatie, el incearca un dialog cu cainele caruia ii spune ca nu pot doar sa se joace si ca mai trebuie sa si munceasca, dupa care indeamna cainele sa puna  si el mana. In acest moment cainele "fuge de rupe pamantul" motiv pentru care Fratzy trage concluzia ca Moaca nu s-ar trage din vita germanica, ci ca e caine roman.
     Ajungem la cel mai fericit moment al zilei - masa de pranz - moment care ne gaseste cu aproape toate lemnele sparte (ne-am miscat cu talent) fapt care nu putea decat sa ne bucure. Intram asadar si mancam cu pofta (foarte buna mancarea - sa pastram un moment de reculegere pe aceasta cale in memoria cocosului despre care putem spune cu certitudine ca "a trecut la cei drepti"), si incepem sa glumim pe seama cainilor din sat si a numelor ciudate ale acestora. Nu mica ne e mirarea sa aflam despre inca un exemplar canin care purta numele de Adolf si cariua Ionut (fratele mai mic al lui Fartzy) ii atribuise supranumele de "Adolf - cainele vitorului" (stim ca viitor se scrie cu doi de "i" insa asa ii spunea Ionut cainelui). Ne prapadim de ras in timp incercam sa mancam si prajiura. Vremea trece insa si ne vedem nevoiti sa ne intoarcem la "vechile indeletniciri". Neamtzu' la "carcera" si eu cu Fratzy la topor. Discutam diverse subiecte (cum ar fi "respiratia dragonului") si hotaram ca e bine sa raman eu singur la spart intrucat gramada de lemne pe care trebuia sa le care si sa le aranjeze Neamtzu' devenea din ce in ce mai impunatoare. Fratzy ia in primire roaba pe care o manuieste cu deosebita agilitate pana in momentul in care ii aplica acesteia o lovitura de genunchi in urma careie roaba se resimte mai putin dacat Fartzy (va surprinde chestia asta???). Dupa modelul consacrat de pe vremea cand "lovitul" era muscat de un caine nu tocmai mic si dragalas, aplica o injuratura scurta roabei (de parca ea e de vina) si se apuca iarsi de munca (indurerat de data asta)...
     Timpul trece si in jurul orelor 16:30 facem "curatenie la locul de munca" dupa care Fratzy intra in magazie unde se hotaraste sa stivuiasca ceva scanduri si lanteti mai vechi. Nu stiu cum face dar reuseste sa calce pe marginea unei rame metalice de geam care, ofticata fiind, se intoarce si ii aplica susnumitului o lovitura scurta in cap. Sa nu intelegeti gresit, noi il compatimim pentru repetatele accidente suferite in ziua respectiva insa asta nu e motiv sa nu radem de el...
     Intram in casa si "puscam" o bere. Discutia ajunge la scoala de pilotaj de la Varsac si Fratzy povesteste cum si cat costa scolarizarea si ca vorbise cu o tipa din Galati, mai pysy de felul ei..., eu nu il las sa termine ideea si il intreb daca ea era parasuta pentru elevi (pe sistemul - nu e bine sa urci in avion fara parasuta), radem cu pofta, terminam berea sin ma bag la un dus (de acolo mergeam direct la lucru).
     In jurul orelor 18:10 plecam dar, eu reusesc sa-mi uit cumva singura cheie de la masina pe care o am (punem faptul mai sus mentionat pe seama "ambliopiei") iar Fratzy este nevoit sa se intoarca si sa-mi aduca cheile, incununand astfel frumoasa activitate cu inca o portie de ras (de data aceasta la adresa mea)...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu