marți, 8 noiembrie 2011

Ceai si oameni in miez de noapte

     De cate ori ai avut sentimentul ca lumea asta merita mai mult, ca nu trebuie sa renunti la principii, ca mai exista "colturi cu liniste"? De cate ori ai avut senzatia ca merita sa opresti timpul in loc desi momentul in sine este departe de perfectiune? De cate ori ai avut impresia ca persoane despre care nu sti nimic iti sunt prieteni de-o viata, prieteni care nu te judeca, care nu te zoresc, care te privesc in ochi cu sinceritate si-ti povestesc lucruri banale din viata lor cu atata pasiune incat iti dau impresia ca esti acolo, in trecut, traind bucuria clipei impreuna cu ei, si in acelasi timp iti "daruiesc" senzatia de bine la care ai sperat toata ziua?
     Totul incepe cu un "Earl Grey" si-un scaun de bar, undeva nu prea tarziu in noapte, cu o lumina placuta si cativa oameni pe care spre rusinea mea nu-i cunoscusem, desi ne zambeam aproape in fiecare zi. Locul - Pizza Magic - departe de a avea o rezonanta romantica, departe de a-mi crea un alt sentiment in afara celui pe care il incercasem de nenumarate ori pana atunci in fata cestii de cafea. De ce aici? - pentru ca nu stiam unde altundeva sa merg, pentru ca nu cautam nimic special, pentru ca asa a fost sa fie...
     Discutia incepe cu mine, desi , sincer sa fiu, nu eram in cea mai buna dispozitie, si nici nu simteam nevoia de a imi istorisi viata in fata unor persoane de care nu ma legau prea multe, apoi continua cu mici complimente banale legate de varsta, loc de munca, si uite asa, in mai putin de jumatate de ora realizam ca nu suntem deloc diferiti. 
     De cate ori ai simtit nevoia de a povesti altora decat prietenilor lucruri lipsite de importanta, trairi proprii, momente din viata ta fata de care nu poti anticipa reactia celor care te asculta? De cate ori ai intalnit persoane care sa savureze orice comentariu fara a interpreta ceea ce ce aud si fara a judeca pe cel ce comenteaza? De cate ori ai trait sentimentul de placere cauzat de cei din jurul tau, care incearca sa se regaseasca in "micul tau colt de rai" desi nu au nici un fel de interes sa o faca?
     Continuam cu vise, visele noastre banale, si inca odata sunt placut surprins de modestie si bun simt, de felul in care sunt tratat, de deschidere si intelegere, si, intr-un tarziu, incepem sa ne povestim lucruri simple, amintiri dragi fiecaruia dintre noi. Poate ca pare usor plicticos dar, va asigur, merita exercitiul de imaginatie, rezultatul fiind o imagine simpla si plina de caldura, o intoarcere in acel moment pe care fiecare din noi il gasim definitoriu pentru sine...
     Timpul zboara si ma trezesc in miez de noapte in fata unei cani de ceai, stand pe acelasi scaun de bar, dar simtind cam acelasi lucru pe care il simt alaturi de cei mai buni prieteni ai mei, cu oameni simpli care stiu sa aprecieze modestia. Pentru prima data dupa foarte mult timp aud expresia "sunt doar bani" si-mi dau seama ca obisnuiam sa spun asta cu mult timp in urma..., o lectie pe care o uitasem si care trebuia sa-mi fie predata iarasi, numai ca nu gasisem inca profesorul potrivit... Si, uite asa, fara sa ne dam seama, timpul s-a dus, mai repede decat ma asteptam, intr-o companie mai mult decat placuta, lasand in urma o experienta pe care astept cu nerabdare sa o retraiesc...
     Multumesc voua, celor care imi amintiti mereu cine sunt! Multumesc voua, cei care ma acceptati asa cum sunt, cu rele si bune, fara a ma judeca! Multumesc voua, celor care ma criticati atunci cand merit! Multumesc voua, celor care-mi oferiti bucati din viata voastra desi nu ma cunoasteti! Multumesc voua, celor care faceti parte din lumea mea!
     

     

Un comentariu: