Country roads

     Sambata dimineata, orele 0800 (opt dimineata pentru voi civilii - folosesc limbaj NATO asa ... ca-i fancy), ma retrezesc (trezirea initiala fusese la ora 0430), ma ridic din pat, dau fugutza la baie, rezolv "problema" si... ma pun inapoi in pat (era  prea devreme). Orele 0900, ma trezesc pentru a treia oara (de data asta definitiv), mananc repede ceva, ma fac "ferches" si plec la Cluj...

     Poate ca va veti intreba (si pe buna dreptate), ce sa caut eu in Cluj??? Ei  bine... trebuia sa ridic niste "precious cargo" (madre-le meu) de la mirificul aeroport international. Aventura mea incepe...

     Merg la benzinarie, fac plinul si cer un lichid de parbriz dar stocul era epuizat (semn rau). Plec, opresc in alta parte, cumpar lichid, torn lichid in "borcan", incerc sa spal parbrizul si pompa nu porneste (semn rau). Scot laptop-ul din tasca de laptop (evident - dar ma laud ca am tasca), introduc netu mobil (viata lunga pentru RDS) si intru pe un forum unde mi se recomanda sa schimb siguranta. Caut siguranta, gasesc siguranta, schimb siguranta, incerc stergatoarele si.... VICTORIE!!! Plin de incantare inchid capota si pornesc increzator la drum.

     Varianta aleasa : Timisoara-Lipova-Deva-Vintu de Jos-Alba Iulia-Turda-Cluj. Multi se vor intreba de ce nu Timisoara-Lugoj-Deva... ei bine... pentru ca imi place drumul pe bucata Lipova-Deva si cum aveam destul timp la dispozitie am hotarat ca imi voi satisface intru totul "nevoile vizuale" in ziua respectiva. Zis si facut, drum destul de frumos, muzica buna in masina, orele trec si ma trezesc la intrare in Deva unde hotarasc sa-mi sun iubitul cumnat (plecat undeva in zona Alba...), in vederea unei scurte opriri pentru mancare si cafea. Ca prin minune se nimereste ca "Vulturul" (ii spun asa pentru ca are nasul mare si in forma de cioc de vultur) sa fie in Alba Iulia la posibila viitoare cumnata (sper - ne place de Emilia). Imi explica el cum sa ajung si imi spune sa ma grabesc pentru ca ei nu mai stau mult in oras. "Ma pornesc" furtunos la drum, Trec de Simeria, trec de Orastie, nu mai trec de nimic pentru ca nimeresc una bucata surub... Ma intorc in Orastie, opresc la vulcanizare / hotel / parcare / restaurant / bordel / benznarie (era tot ce vrei vulcanizarea in cauza), las roata pe mana unor incompetenti si plec in "oras" sa iau ceva de mancare, nu gasesc, ma intorc, roata nu e gata asa ca plec dinou in "oras", ma intorc si mai flamand si VICTORIE!!! Platesc si plec in mare graba (am facut cam 15 minute pana in Alba Iulia) si de aici incepe greul. Intru pe centura (se lucreaza la pod si nu poti intra in oras), imi sun cumnatul sa faca pe GPS-ul pentru mine, el face, dau sa intru in oras si ce sa vezi... trecere la nivel cu calea ferata... binenteles ca venea trenul si bariera era coborata iar coada era stufoasa. Astept nefericit si intr-un tarziu trenul trece agale. Ne imbulzim cu totii si blocam ingusta strada pe care se face intrarea in oras, lumea se injura cu ferocitate, traficul se deblocheaza cu greu iar eu ajung la locul de intalnire. Mergem impreuna acasa la Emilia si mancam ceva bun in timp ce tatal posibilei viitoare cumnate da tot felul de dume, care de care mai anuzante (pe bune -  cred ca tipul e capabil sa te faca sa razi si daca doarme), asa ca uit de toate relele si ne intindem la vorba. Timpul trece si ma vad nevoit sa plec iarasi la drum, dar cu asigurari ca e simplu sa ajung pana la aeroport in Cluj (maxim o ora si jumatate). Ajung la intrare in Turda si respect indicatiile primite... intru pe centura (prima gafa). Intrarea pe centura se bifurca in 20 de metri cu autostrada Turda-Campia Turzii fara nici un fel de presemnalizare si binenteles ca intru gresit, dar nu imi fac griji pentru ca stiu ca in toate tarile exista iesire de pe autostrada imediat dupa intrare (in caz ca gresesti). Merg si... gasesc iesirea dar... e in Campia Turzii (50-60 de km ocolire dar ce sa-i faci...), ocolesc in timp ce slobod tot felul de sfinti si mucenici asupra "stapanirii" si intr-un final ajung in Turda unde nu mai am intrare pe centura asa ca ma vad nevoit sa intru in oras. Odata ajuns, constat in cel mai brutal mod cu putinta ca se "lucreaza", si amume, un escavator vine si de buna voie intra pe mijlocul drumului, blocheaza traficul si se apuca de spart in timp ce noi asteptam stupefiati... Intr-un tarziu "maistorul" se hotaraste sa ne lase sa trecem si pornesc. Deja era tarziu, o calc si ajung in Cluj unde vad indicatorul de aeroport si ma hotarasc sa il urmez, mare greseala. Ajung undeva la marginea orasului si ma hotarasc sa cer indicatii. Opresc langa o domnisoara care se pregatea sa se urce pe bicicleta si ii prezint probleme mea, ea se uita la mine si dupa un moment de confuzie spune, citez: "Doamne... cum ai ajuns tu aici?". Eu inteleg ca nu sunt tocmai "pe drumul cel bun" si ii cer sa se concentreze pentru ca este impedios necesar sa ajung la aeroport. Ea se chinuie si in final imi explica cum sa intru in oras inca odata si pe unde sa ma opresc sa mai intreb pe cineva pentru ca oricum nu pot sa tin minte toate indicatiile pe cate mi le-ar da ea, apoi mai exclama odata "Doamne... cum ai ajuns tu aici?", eu ii multumesc si plec mai departe. Pe drum mai cer instructiuni de vre-o zece ori si, cu noroc, gasesc aeroportul de unde imi ridic madre-le. 

     Plecam la drum inapoi (reusesc sa ies din Cluj spre Turda relativ usor) si ma intreaba mama daca nu ne oprim sa mancam ceva. Eu concluzionez ca ne oprim in Alba Iulia pentru ca vreau sa conduc cat mai mult posibil pe lumina. Ajungem in Alba si intru in oras, ne oprim in centru la o pizzerie unde ccomand "pizza casei" si primesc ceva fara strop de carne (tac din gura pentru ca eu am comandat fara sa ma uit in meniu si pentru ca sunt la cura de slabire), mancam si plecam spre Timisoara... aici incepe adevarata aventura... Merg dupa indicatoare si ajung la podul in lucru si ... "pe aici nu se trece", la propriu. Ma intorc si gasesc indicator de ocolire, il urmez si ies din oras, dar... drumul nu pare acelasi pe care am venit. Vreau sa cer indicatii dar "nu e nimeni pe strada". Intr-un tarziu, in al patrulea sat gasesc pe cineva in fata birtului local, ma opresc si intreb... el imi explica frumos ca nu e acela drumul (SERIOS???) si ca trebuie sa ma intorc in Alba Iulia. Ma intorc si gasesc alte indicatoare care binenteles ca nu ma duc unde trebuie. Plin de frustrare mai intreb pe cineva dar nu stie... Ma hotarasc sa iau pe cineva la "ocazie" ca poate stie drumul. Opresc langa o fata si nu o intreb unde merge ci daca stie cum sa iasa din oras, ea stie, urca in masina si incepe sa imi dea indicatii din mers, eu le urmez voios si cu dezimvoltura o intreb unde merge... ea imi spune... la Cluj. NUUUUU!!! Lumea mea se naruie, ii explic ca eu merg spre Deva, intorc si o duc inapoi de unde am luat-o, ea nu se supara si imi explica  cum sa ajung unde vreau cu urmatoarele cuvinte, citez: "mergi cat mergi si faci la dreapta, mergi tot in fata si o sa vezi ca este acolo o centura...". Plec si mai confuz... Dupa inca o jumatate de ora de orbecait in Alba Iulia si intrebat in stanga si in dreapta, intr-un tarziu gasesc un baiat care se urca cu mune in masina si ma ajuta. Urmez indicatiile lui si ghici unde ajung... la aceeasi trecere la nivel cu calea ferata pe unde am intrat la pranz. Binenteles ca de data asta trec doua trenuri (stau cam 20 de minute), iar cand bariera se ridica toata lumea se imbulzeste si traficul se blocheaza. Lumea se injura cu ferocitate, eu nu mai am forta necesara pentru o astfel de activitate intelectuala intensa si, intr-un tarziu reusesc sa plec. Ajung la iesirea din oras, unde se opreste "copilotul meu", eu ii multumesc si plec mai departe. Ma uit la ceas si imi dau seama ca ma invartisem in cerc mai bine de doua ore...

     Ajung in Timisoara in jurul orei 0200 (doua dimineata pentru voi, civilii), dupa peste 800 km condusi si nenumarate peripetii... cum sa nu iubesti patria mama???