Discover - ce? Daca e sa fiu sincer cu mine, nu, nu cu mine, cu voi, m-am cam saturat de replici acide, de vicii, de mofturile celor care critica in surdina ca nu cumva sa-i auda cei criticati, de ifose si pretentii absurde.
"Rotunde sunt florile toate si ochi-s rotunzi ca si ele" - inca un vers bun catalogat drept cliseu, inca o lupta pierduta de cei care nu merita sa piarda, inca o "mica lume" pierduta pe undeva prin interesele celor care se simt mai mari dacat majoritatea.
Trebuie sa recunosc ca am o pofta teribila sa beau un vin bun, sa uit de toti si toate, sa port o conversatie cu niste necunoscuti in timp ce stau pe un scaun de bar fara sa ma simt presat de timp si timpuri... , fara graba, fara sa ating paharul cu mana si asta nu pentru ca mi-ar da un aer de superioritate ci doar pentru ca mana pe pahar modifica temperatura vinului stricand gustul de "pasteurizat" care ar trebui sa-ti ramana dupa fiecare inghititura.
Vinul bun e ca femeia visurilor tale, si nu spun asta pentru ca sunt misogin ci doar pentru ca le iubesti pe amandoua si ele nu te dezamagesc niciodata, mereu fidele, mereu siropoase, mereu langa tine fara a cere prea multe in schimb, mereu acide cand meriti si iertatoare cand te astepti mai putin, mereu deschise, mereu fara secrete pentru tine si pline de mister fata de lumea toata pentru ca tu sa te poti simti stapanul pamantului. Vinul bun are tot timpul acelasi miros care te face sa te simti acasa chir si atunci cand te afli in cel mai indepartat colt al lumii, departe de zambetul prietenilor, departe de asternutul in care ai gustat pentru prima data trupul cald al acelei femei pe care o vei purta mereu in suflet chiar daca ai fost suficient de prost incat sa o lasi sa-ti scape printre degete, departe de amintiri si vise dulci. In vin gasesti speranta, scanteie, putere, ca si cum cineva te-ar purta spre reusita fara ca tu sa-ti doresti sa castigi. In vin gasesti savoaea inocentei pe care o ai dupa o partida reusita de sex, cand examinezi cu atentie muscaturile de pe gat, zgarieturile de pe spate, paharele sparte langa masa din bucatarie, creoanele imprastiate pe birou, capota indoita a masinii, gulerul plin de ruj al camasii si mirosul dulceag care ti-ai dori sa nu mai iasa din mansete, nasturii rupti pe care nu-i mai cosi niciodata la loc pentru ca-ti amintesc de ea dar nu arunci niciodata camasa desi nu o mai porti si asta pentru ca tipa "n'oubliez jamais" si tu nu-ti permiti sa-i incalci dorinta.
Pasiunea si vinul merg mana in mana, te imping mereu una inspre cealalta. Pasiunea vine sa indulceasca amorul in timp ce vinul vine sa aduca pasiunea. Dragostea si vinul sunt arta, oricat de mult ai invata depre ele nu poti spune niciodata ca le cunosti, poti cel mult sa le apreciezi, sa le respecti, sa le iubesti, sa le doresti.Cele doua se combina perfect, se complementeaza, te arunca intre ele si te folosesc in asa fel incat sa te faca sa crezi ca tu te folosesti de ele si nu invers, danseaza cu tine, te lovesc si tu nici macar nu poti simti durerea care se ascunde in dedesuptul savorii pasiunii, apoi vinul te impaca, te mangaie, te consoleaza in momentele in care te decizi sa-ti incalci propriile principii si sa-ti doresti mai mult desi sti ca nu se poate.
Vinurile sunt "cose della vita" - ceva banal de care nu te poti lipsi, vinul te face sa-l doresti in doi, la fel cum cafeaua isi lasa caimacul sa te seduca dimineata numai alaturi de "fata din vis", altfel fiind amara, lipsita de sens. Vinul nu se uita exact asa cum nu se uita primul sarut, oricat de indepartat in timp ar fi el, oricat de inatur, oricat de "in joaca". Poate ca o sa credeti ca mint, dar cu sguranta cei doi prieteni cu care am baut prima sticla de vin stiu cat de mult a insemnat asta pentru noi, trei copii pierduti intr-o lume mare, prea mare poate pentru noi..., si..., uite ca am trecut si peste asta...
Trebuie sa recunosc ca am o pofta teribila sa beau un vin bun, sa uit de toti si toate, sa port o conversatie cu niste necunoscuti in timp ce stau pe un scaun de bar fara sa ma simt presat de timp si timpuri... , fara graba, fara sa ating paharul cu mana si asta nu pentru ca mi-ar da un aer de superioritate ci doar pentru ca mana pe pahar modifica temperatura vinului stricand gustul de "pasteurizat" care ar trebui sa-ti ramana dupa fiecare inghititura.
Vinul bun e ca femeia visurilor tale, si nu spun asta pentru ca sunt misogin ci doar pentru ca le iubesti pe amandoua si ele nu te dezamagesc niciodata, mereu fidele, mereu siropoase, mereu langa tine fara a cere prea multe in schimb, mereu acide cand meriti si iertatoare cand te astepti mai putin, mereu deschise, mereu fara secrete pentru tine si pline de mister fata de lumea toata pentru ca tu sa te poti simti stapanul pamantului. Vinul bun are tot timpul acelasi miros care te face sa te simti acasa chir si atunci cand te afli in cel mai indepartat colt al lumii, departe de zambetul prietenilor, departe de asternutul in care ai gustat pentru prima data trupul cald al acelei femei pe care o vei purta mereu in suflet chiar daca ai fost suficient de prost incat sa o lasi sa-ti scape printre degete, departe de amintiri si vise dulci. In vin gasesti speranta, scanteie, putere, ca si cum cineva te-ar purta spre reusita fara ca tu sa-ti doresti sa castigi. In vin gasesti savoaea inocentei pe care o ai dupa o partida reusita de sex, cand examinezi cu atentie muscaturile de pe gat, zgarieturile de pe spate, paharele sparte langa masa din bucatarie, creoanele imprastiate pe birou, capota indoita a masinii, gulerul plin de ruj al camasii si mirosul dulceag care ti-ai dori sa nu mai iasa din mansete, nasturii rupti pe care nu-i mai cosi niciodata la loc pentru ca-ti amintesc de ea dar nu arunci niciodata camasa desi nu o mai porti si asta pentru ca tipa "n'oubliez jamais" si tu nu-ti permiti sa-i incalci dorinta.
Pasiunea si vinul merg mana in mana, te imping mereu una inspre cealalta. Pasiunea vine sa indulceasca amorul in timp ce vinul vine sa aduca pasiunea. Dragostea si vinul sunt arta, oricat de mult ai invata depre ele nu poti spune niciodata ca le cunosti, poti cel mult sa le apreciezi, sa le respecti, sa le iubesti, sa le doresti.Cele doua se combina perfect, se complementeaza, te arunca intre ele si te folosesc in asa fel incat sa te faca sa crezi ca tu te folosesti de ele si nu invers, danseaza cu tine, te lovesc si tu nici macar nu poti simti durerea care se ascunde in dedesuptul savorii pasiunii, apoi vinul te impaca, te mangaie, te consoleaza in momentele in care te decizi sa-ti incalci propriile principii si sa-ti doresti mai mult desi sti ca nu se poate.
Vinurile sunt "cose della vita" - ceva banal de care nu te poti lipsi, vinul te face sa-l doresti in doi, la fel cum cafeaua isi lasa caimacul sa te seduca dimineata numai alaturi de "fata din vis", altfel fiind amara, lipsita de sens. Vinul nu se uita exact asa cum nu se uita primul sarut, oricat de indepartat in timp ar fi el, oricat de inatur, oricat de "in joaca". Poate ca o sa credeti ca mint, dar cu sguranta cei doi prieteni cu care am baut prima sticla de vin stiu cat de mult a insemnat asta pentru noi, trei copii pierduti intr-o lume mare, prea mare poate pentru noi..., si..., uite ca am trecut si peste asta...
prima sticla de vin, primita cadou de ziua "unuia" dintre cei doi, si care trebuia sa scoata la lumina "lucruri necurate" trebuia sa confirme niste banuieli absurde.....doar ca a imbatat persoana gresita :))
RăspundețiȘtergere