Powered By Blogger

luni, 18 iulie 2011

Camin 1C - Politehnica - Ficatei cu ceapa

     La vremea respectiva, locuiam cu "mandrie" intr-o camera de la etajul trei a caminului 1C din Complexul Studentesc Timisoara. Mandrii colegi de camera aveam, si anume trei "tipi" din Resita, si una bucata oltean cu domiciliul (din pacate nu si cu resedinta) undeva in Valcea, fara a avea o deosebita importanta locul exact al originii plaiesului in cauza
     Cei trei resiteni se numeau: Dan, zis Dan, Adi, zis Makumba si Petre, zis H, iar olteanu' se numea (si cred ca se numeste inca) Cristian, zis Scorusa (porecla datorata lipsei sale de cunostinte asupra fructului mentionat).

     Povestea de azi incepe intr-un weekend in care in camera ramasesem doar eu, H, si Scorusa, si, ca in toate povestirile studentesti, banii lipseau cu desavarsire. Imi amintesc cum pasarelele ciripeau fericite in timp ce noi faceam foamea (nu la fel de fericiti ca pasarelele) in asteptarea banilor si pachetului trimis de parinti, si care urma a ajunge la noi candva in cursul zilei respective. 
     Acuma... s-ar putea considera ca nesimtire din partea mea sa spun ca nu aveam nimic de mancare dar bucata de slana carea salasluia in frigider nu fusese inca datata prin metoda carbonului radioactiv, singura care ne putea asigura ca-i sigur sa incepem sa infulecam, asa ca... "foame frate", ce sa-i faci. Oricum, ne consola gandul ca si scorusa (cel mai de temut dusman natural al nostru) era la fel de infometat ca noi. Bani am fi imprumutat da ... vremuri grele... n-aveam de unde, asa ca asteptam cu inflacarare seara si odata cu ea si "gloriosul" pachet cu bani si mancare.
     Imi amintesc ca H statea in patul de deasupra mea (aveam paturi supraetajate) iar eu jucam ceva, asa, la trecerea timpului. Era cald, foarte cald... Dintr-o data usa camerei se deschide si ce sa vezi, Scorusa intra triumfator, avand in mana una bucata punga de cumparaturi. Noi eram stupefiati, stiind ca si el se zbate in aceeasi mizerie cu noi (fapt care ne facea sa ne simtim oarecum mai bine). Si..., ca lovitura sa fie cu atat mai dureroasa, Scorusa scoate din punga o paine, trei cepe marisoare si jumatate de kilogram de ficatei de pui. Acuma... noi stiam ca nu avem sanse sa "impartim fratesste", ca de.. viata olteanului nu era tocmai roz alaturi de noi, ba chiar pot spune ca era negru inchis bine de tot, dar, la un momentdat, H isi ia inima in dinti si intreaba: "Ne dai si noua?". Desigur, toata lumea isi imagineaza raspunsul, si nici n-ar fi foarte elegant sa  reproduc cu exactitate expresia utilizata ca raspuns.
     In ora urmatoare am asistat la ritualul pregatirii ficateilor cu ceapa, ritual menit parca sa ne faca sa regretam toate relele care de-a lungul timpului se abatusera asupra olteanului, din cauze "necunoscute", desigur. Si, parca acum simt cum mirosul plapand imi invada narile, facandu-ma sa nu ma pot concentra la jocul meu, cum saliva H atarnat in patul de sus si ranjetul lui Scorusa menit sa ne sfideze la maximum. Totul se indrepta spre rau, moment in care H exlama : "Sa dea Dumnezeu sa ti se rupa oala". Intr-o zi normala am fi ras cu totii, dar azi... n-avea cum sa se intample (si ata pentru ca nu stiam ca urma sa-si cumpere mancare, si, in consecinta, nu am avut timpul necesar sa-i sabotam uneltele), asa ca am continuat sa tac si sa inghit in sec.
     Timp de cateva minute o liniste apasatoare s-a asternut asupra camerei, si doar sfaritul ficateilor se mai auzea la anumite intervale nedeterminate. Scorusa isi aseaza tacticos masa, pregateste tacamurile cu gratia cu care un mare cuceritor isi pregateste prada de razboi in vederea expunerii odata intors acasa, taie painea si o aseaza cu grija, si se pregateste sa ridice tigaia de pe plita electrica incinsa la maxim.
     Tigaia se ridica usor, cu teama parca, si... MINUNE, coada se desprinde de tigaia care face doua bucle in aer inainte de a ateriza cu gura in jos pe podea. Acuma, va puteti imagina una bucata oltean stupefiat, si doi turbati care se prapadeau de ras, asta pentru ca era fizic imposibil sa se intample asa ceva, moment in care olteanu zice : "fuck your mama's dead people" ,(varianta romaneasca) cu o puternica urma de plans in voce, se aseaza in genunchi si arunca mancarea lui iubita in cosul de gunoi folosind ambele maini. La final, ca umilinta sa fie completa, l-am rugat sa spele podeaua ca de, noua ne place curatenia...

Un comentariu: