"Viata la tara"

     In una din zilele trecute, impreuna cu Neamtzu', am primit o notificare din partea celui cunoscut ca fiind "a lu' Fratila copil", potrivit careia exista o puternica probabilitate de a fi convocati la o intensa activitate "sportiv-recreativa" (spart de lemne - pentru voi necunoscatorii), activitate care urma sa aiba loc sambata 26.11.2011 intre orele 08:00 - 18:00, pe taramul de bastina a celui mai sus mentionat. Din experienta noi stim ca asa ceva nu se refuza (motivele sunt variate, dar cel mai important este ca de obicei ne prapadim de ras cand ne adunam toti trei sa facem ceva constructiv), asa ca raspundem pozitiv convocarii...

Ceai si oameni in miez de noapte

     De cate ori ai avut sentimentul ca lumea asta merita mai mult, ca nu trebuie sa renunti la principii, ca mai exista "colturi cu liniste"? De cate ori ai avut senzatia ca merita sa opresti timpul in loc desi momentul in sine este departe de perfectiune? De cate ori ai avut impresia ca persoane despre care nu sti nimic iti sunt prieteni de-o viata, prieteni care nu te judeca, care nu te zoresc, care te privesc in ochi cu sinceritate si-ti povestesc lucruri banale din viata lor cu atata pasiune incat iti dau impresia ca esti acolo, in trecut, traind bucuria clipei impreuna cu ei, si in acelasi timp iti "daruiesc" senzatia de bine la care ai sperat toata ziua?

Country roads

     Sambata dimineata, orele 0800 (opt dimineata pentru voi civilii - folosesc limbaj NATO asa ... ca-i fancy), ma retrezesc (trezirea initiala fusese la ora 0430), ma ridic din pat, dau fugutza la baie, rezolv "problema" si... ma pun inapoi in pat (era  prea devreme). Orele 0900, ma trezesc pentru a treia oara (de data asta definitiv), mananc repede ceva, ma fac "ferches" si plec la Cluj...

Camin 1C - Politehnica - Inceputuri

     Octombrie, inceput de luna cu vreme frumoasa, pasarele ciripind fericite in pomi, copii care se joaca fara griji in parc si imbulzeala mare la portile caminelor studentesti dn toata tara. Dar... cum pe noi nu ne intereseaza toata tara (pentru ca inca nu am pornit maleficul plan de stapanire si subjugare a lumii in care cu totii veti fi sclavii mei iar eu va voi bate cu bestialitate folosind cureaua de la ceas, lantul de la chei si alte obiecte contondente mici), astazi va voi povesti cum a decurs ziua respectiva la intrarea in caminul 1C din Timisoara si cum ne-am ales noi cu cel mai mare blestem cunoscut omenirii (Scorusa), in mare parte din vina mea (vreau sa spun in totalitate din vina mea).

Cronica unei seri de sambata si dimineti de duminica

     Groaznica zi la munca, mult ras da si mai mult de lucru, ca de... intre masina de troschetat bigubastii si concluzia ca nu-i un lucru rau ca vacile nu si-au dezvoltat inca abilitatea de a zbura, n-am prea avut mult timp liber. Oricum, am incununat activitatea din ziua respectiva cu un Amstel "cinstit-recreativ" pe drum, si ma gandeam ca asta-i tot pe seara aia, dar nici nu-mi imaginam cat de multe se vor mai petrece...

Dex online... sau nu...

     Discover - ce? Daca e sa fiu sincer cu mine, nu, nu cu mine, cu voi, m-am cam saturat de replici acide, de vicii, de mofturile celor care critica in surdina ca nu cumva sa-i auda cei criticati, de ifose si pretentii absurde. 

     "Rotunde sunt florile toate si ochi-s rotunzi ca si ele" -  inca un vers bun catalogat drept cliseu, inca o lupta pierduta de cei care nu merita sa piarda, inca o "mica lume" pierduta pe undeva prin interesele celor care se simt mai mari dacat majoritatea.

Camin 1C - Politehnica - Ficatei cu ceapa

     La vremea respectiva, locuiam cu "mandrie" intr-o camera de la etajul trei a caminului 1C din Complexul Studentesc Timisoara. Mandrii colegi de camera aveam, si anume trei "tipi" din Resita, si una bucata oltean cu domiciliul (din pacate nu si cu resedinta) undeva in Valcea, fara a avea o deosebita importanta locul exact al originii plaiesului in cauza

     Cei trei resiteni se numeau: Dan, zis Dan, Adi, zis Makumba si Petre, zis H, iar olteanu' se numea (si cred ca se numeste inca) Cristian, zis Scorusa (porecla datorata lipsei sale de cunostinte asupra fructului mentionat).

Cuvant Inainte

     Inainte de toate vreau sa multumesc persoanei careia se datoeraza faptul ca eu am inceput acest blog, si anume Lucian I. , cunoscut ca omuserios de catre prieteni si lume.  

     Saptamana trecuta, cufundat fiind, impreuna cu cativa prieteni printre care si Lucian, in berea de dupa o intensa activitate sportiv-recreativa (fotbal-tenis),  aflu cu stupoare ca omuserios are blog, si ce sa vezi, inca unul apreciat de "gasca" pentru istorisirile "de senzatie" din viata autorului.